Cred ca v-ati intrebat deja care e drumul pe care ati ales sa-l urmati, e acela drumul potrivit? Si daca aveti raspunsul, ce faceti sa nu va abateti de la el, sa-l urmati intocmai, cu nadeje si sacrificii?
Drumul meu, acela al femeii care indrazneste sa descrie lumea asa cum o vede ea, asumandu-si adesea dispretul celor din jur, e un drum in care se impletesc iubirea, convulsiile, ambitiile, competenta, nadejdea si chiar deznadejdea, implinind o formula parca paradoxala, intre putere si sentiment.
Rostul in viata nu mi-l ofera ‘căţăratul’ pe treptele carierei, desi traversez acum o perioada in care chiar il promovez..., ci formula iubirii, a scopurilor nobile, a relatiilor mari!
Cred ca cele mai frumoase relatii sunt acelea in care ultimul cuvant nu a fost spus. Prietenii elegante, in care cei doi participanti ai aceluiasi crez isi respecta si ceea ce numim 'picanteriile' ei, in care nu ajungi sa te bati pe burta sau sa-ti adresezi cele mai crunte „tu”,...„bă”... de care imi e si sila.
Cred in iubirile neconsumate total sau inca nerostite, in care decenta limbajului si a comportamentului nu a ajuns sa terfeleasca valoarea si demnitatea oamenilor luati separat.
Mai cred in uniunea sacra a cuplului, pe care noi pamantenii o cam subestimam, iar unii dintre noi ne si batem joc de ea.
Asta e drumul pe care il urmez si care imi aduce motivatia de a trai implinita.
Voi cum sunteti? Care e drumul vostru? In ce formula a vietii credeti si va regasiti?
